CHIUÍ, chíui, vb. IV. Intranz. 1. A scoate un strigăt ascuțit, puternic și prelung de bucurie, de veselie, de îndemn, de chemare etc.; a chioti, a hăuli. 2. A spune strigături, a striga chiuituri (2). [Pr.: chi-u-) – Chiu + suf. -ui. Vezi definitia »

ȘIPCUÍ, șipcuiesc, vb. IV. Tranz. A bate șipci; a îngrădi cu șipci. – Din șipcă. Vezi definitia »

PUͳ, pers. 3 puiește, vb. IV. Tranz. (Reg.; despre păsări) A face pui¹. [Var.: puiá vb. I] – Din pui¹. Vezi definitia »

DISPREȚUÍ vb. tr. a avea dispreț pentru cineva sau ceva; a desconsidera. (< dispreț) Vezi definitia »

ștezuí, ștézui și ștezuiésc, vb. IV (reg.; despre țesătura de lână) a prelucra la șteză (la piuă); a șteza. Vezi definitia »