TRANZÍȚIE s.f. Trecere de la o formă, de la o stare etc. la alta. ♦ De tranziție = de trecere; intermediar, trazitoriu; tranzițional; (p. ext.) provizoriu. ♦ (Geol.) Transformare, schimbare treptată a unei roci în alta. [Gen. -iei. / cf. fr. transition, lat. transitio]. Vezi definitia »

CITOHISTOLOGÍE s. f. studiu histologic al celulelor. (< fr. cytohistologie) Vezi definitia »

FILARHÍE s. f. demnitatea, funcția de filarh. (< fr. phylarchie) Vezi definitia »

FRIGOTERAPÍE s. f. crioterapie. (< fr. frigothérapie) Vezi definitia »

OLĂNĂRÍE, olănării, s. f. Teren pe care se fac olane; cuptor de ars olane. – Din olan + suf. -ărie. Vezi definitia »