AUTOINSTRUÍ vb. refl. a se instrui singur. (< auto¹- + instrui) Vezi definitia »

pilhuí, pilhuiésc, vb. IV (reg.) 1. (despre drumurile de munte) a pune pilhe (lemne) de-a curmezișul pentru a ușura tragerea cu vitele a buștenilor la vale. 2. (despre partea dinapoi a tablei de plută) a pune o pilhă pentru a o întări. 3. (despre plută) a lega sau îndepărta de mal pluta cu ajutorul unei pilhe. Vezi definitia »

pălătuí¹, pălătuiésc, vb. IV (reg.) 1. a locui într-un palat, ca într-un palat; a trăi din belșug. 2. a locui împreună cu cineva. Vezi definitia »

libăz(u)í, libăz(ui)ésc, vb. IV (reg.) a certa, a mustra. Vezi definitia »

ZĂHĂTUÍ vb. IV. v. zăhăi. Vezi definitia »