ARÁB, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor, popor) din Orientul Apropiat și din nordul Africii. II. adj. care aparține arabilor; arabic (1). ♦ arta ~ă = artă, o sinteză între elementele mesopotamiene, persane și bizantine, cu influențe ale tradiției locale, prezentând în construcții (moschei, palate, mausolee) curtea interioară încadrată de porticuri, iar în artele decorative ornamentul geometric și floral; cifră ~ă = simbol grafic, element al sistemului de numerație zecimal. ◊ (despre cai) care aparține unei rase originare din Pen. Arabia. ◊ (s. f.) limbă semitică ale cărei dialecte sunt vorbite de arabi. (< fr. arabe, lat. arabus) Vezi definitia »

ABŪ’L-FARADJ [farádʒ], Ali (zis al-ISFAHANI) (897-c. 967), scriitor și istoric arab. Autorul unei antologii de cîntece arabe contemporane lui („Cartea cîntecelor”), cuprinzînd și informații istorice. Vezi definitia »

TAB, taburi, s. n. Vehicul militar (Transportor Amfibiu Blindat). Vezi definitia »

BAOBÁB, baobabi, s. m. Arbore de dimensiuni uriașe din Africa tropicală (Adansonia digitata). [Var.: boabáb s. m.] – Fr. baobab. Vezi definitia »

MONOSILÁB, -Ă adj., s. n. (cuvânt) monosilabic; unisilab. (< fr. monosyllabe) Vezi definitia »