PARISILÁB, -Ă adj. (Rar) Parisilabic. [< fr. parisyllabe]. Vezi definitia »

ASTROLÁB s. n. 1. vechi instrument pentru măsurarea unghiurilor. 2. instrument pentru măsurarea înălțimii aștrilor deasupra orizontului. (< fr. astrolabe) Vezi definitia »

pîrcăláb (pârcălábi), s. m. – 1. În Mold., boier, administrator al unei cetăți sau al unei fortărețe, căpitan și guvernator al unei provincii, atestat de la 1488. – 2. În Munt. și Trans., strîngător de biruri. Germ. Burggraf (‹ burcgrâve), prin intermediul mag. porkoláb (Miklosich, Fremdw., 119; Cihac, II, 520; Gáldi, Dict., 95). – Der. pîrcălăbeasă (var. pîrcălăboaie, pîrcălăbiță), s. f. (soția pîrcălabului); pîrcălăbie, s. f. (funcția de pîrcălab; instituția condusă de pîrcălab); pîrcălăbesc, adj. (de pîrcălab). Vezi definitia »

ȘTAB (1) ștaburi, s. n., (2, 3) ștabi, s. m. 1. S. n. (Înv.) Stat-major. 2. S. m. (Înv.) Ofițer care făcea parte dintr-un ștab (1); p. ext. ofițer superior. ◊ Ștab-ofițer = ofițer de stat-major. 3. S. m. (Fam.) Persoană de vază pe plan social; șef, conducător. – Din germ. Stab, rus. štab. Vezi definitia »

ABŪ’L-FARADJ [farádʒ], Ali (zis al-ISFAHANI) (897-c. 967), scriitor și istoric arab. Autorul unei antologii de cîntece arabe contemporane lui („Cartea cîntecelor”), cuprinzînd și informații istorice. Vezi definitia »