ETERNÍT s. n. azbociment. (< germ. Eternit, fr. éternite) Vezi definitia »

AEROLÍT s.n. (Geol.) Masă minerală incandescentă care cade pe pământ din spațiul interplanetar. V. meteorit. [Pron. a-e-., pl. -te, -turi. / < fr. aérolithe, cf. gr. aer – aer, lithos – piatră]. Vezi definitia »

șorbănít, șorbănítă, adj. (reg.) desculț. Vezi definitia »

IERBĂRÍT s. n. Impozit perceput în Țara Românească, în sec. XVII-XVIII, de la negustorii de vite și de la măcelari; impozit perceput pentru pășunatul vitelor. – Iarbă + suf. -ărit. Vezi definitia »

PÂNZUÍT adj. v. PÂNZUI. [DLRM] Vezi definitia »