PĂPÚȘĂ, păpuși, s. f. I. 1. Jucărie care reprezintă de obicei un copil, făcută din carton, din celuloid, din lemn etc.; p. ext. figurină cu chip de om. ♦ Epitet dat unei fetițe (sau unei femei) frumoase. 2. Personaj din teatrul de păpuși, alcătuit dintr-un cap și două brațe, confecționat din pânză, lemn etc., care se îmbracă pe mână de către mânuitor. ◊ Teatru de păpuși = spectacol în care personajele sunt reprezentate prin păpuși manevrate de păpușari. ◊ Expr. A fi păpușa cuiva = a se lăsa condus, dirijat de cineva, a fi la discreția cuiva. ♦ Fig. Om lipsit de personalitate, de voință; marionetă. II. 1. Mănunchi de fire, de frunze etc., legătură (de obicei de același fel) făcută într-un anumit mod. 2. Bucată de brânză sau de caș așezată în tipare de o anumită formă. 3. Rodul tânăr al porumbului în timpul formării știuletelui, înainte de apariția mătăsii și a boabelor. 4. Nimfa insectelor. 5. Parte a unor mașini-unelte care servește la prinderea sau la susținerea pieselor de prelucrat sau a sculei cu care se prelucrează. 6. Unealtă de dogărie folosită la fixarea cercurilor la vase. – Cf. lat. pupa. Vezi definitia »

NEUROLÍZĂ s.f. Distrugere a țesutului nervos. [< fr. neurolyse, cf. gr. neuron – nerv, lysis – desfacere]. Vezi definitia »

a face plata în natură expr. (d. femei) a accepta întreținerea de raporturi sexuale cu un bărbat. Vezi definitia »

FURUNCULÓZĂ s. f. stare de boală manifestată prin apariția mai multor furuncule. (< fr. furonculose) Vezi definitia »

EPITÉZĂ s. f. 1. (med.) corecție a unei articulații defectuoase. 2. paragogă. (< fr. épithèse, gr. epithesis) Vezi definitia »