COMPLÉCȚIE s.f. v. complexiune. Vezi definitia »

TURÁȚIE s. f. 1. număr de rotații efectuate de un corp în mișcare circulară uniformă într-o unitate de timp. 2. rotație. (< tur + -ație) Vezi definitia »

PLANIMETRÍE s.f. 1. Operație de determinare și de reprezentare pe un plan a detaliilor de pe o suprafață de teren. ♦ Parte a topografiei care se ocupă cu astfel de operații. 2. Parte a geometriei care studiază suprafețele plane; geometria plană. [Gen. -iei. / < fr. planimétrie, cf. lat. planus – plan, gr. metron – măsură]. Vezi definitia »

APOLOGÍE s. f. 1. laudă exagerată, apărare servilă și interesată; apologetism. 2. scriere, cuvântare prin care se ia apărarea cuiva sau a ceva. (< fr. apologie, lat., gr. apologia) Vezi definitia »

ORTOMORFÍE s. f. (med.) disciplină care studiază diformitățile aparatului locomotor. (< fr. orthomorphie) Vezi definitia »