buduluí (-uésc, -ít), vb. – A hoinări, a vagabonda. Mag. bódulni (DAR; Gáldi, Dict., 111). În Trans., de mică circulație; paralel se aude și forma budușlui, din mag. bujdosni. Vezi definitia »

trifuí, trifuiésc, vb. IV (reg.) a se îmbăta, a se ameți; a se sminti. Vezi definitia »

tolduí, tolduiésc, vb. IV (reg.) 1. a adăuga, a întregi, a prelungi. 2. a se înțelege, a se asocia. 3. a se sfătui în ascuns. Vezi definitia »

DISTRIBUÍ vb. IV. tr. A împărți la mai multe persoane; a repartiza în mai multe locuri. [Pron. -bu-i, p.i. distríbui, 3,6 -ie. / < fr. distribuer, cf. lat. distribuere]. Vezi definitia »

utăluí, utăluiésc, vb. IV (înv.) a urî. Vezi definitia »