CĂLĂMÁRĂ s. f. v. călimară. Vezi definitia »

pohoiálă, s.f. (înv. și reg.) 1. boală de ochi la cai, datorită căreia aceștia nu mai văd drumul (cataractă, leucom, epitoră, urdoare). 2. membrană care învelește diferite organe interne ale corpului, în special stomacul și intestinele; prapur. 3. partea de jos a burții animalelor; vintre. 4. parte a corpului animalelor situată între ultima coastă și osul șoldului, formând o adâncitură; deșert, flămânzare. 5. (în forma: povăială) șira spinării, spatele. 6. (la pl.; în forma: povâieli) marginile blănii de miel care nu sunt acoperite de lână și care din această cauză nu se pot folosi la căciuli și pieptare. Vezi definitia »

pájimă, pájime, s.f. (reg.) cobiliță. Vezi definitia »

RETICULOCITÓZĂ s. f. creștere a numărului de reticulocite din sânge, în timpul regenerării măduvei. (< fr. réticulocytose) Vezi definitia »

șucheánă, șuchéne, s.f. (reg.) 1. vacă cu coarne mici. 2. vită nărăvașă. Vezi definitia »