CONCERTMAÉSTRU, concertmaeștri, s. m. Primul violonist (sau instrumentist) al unei orchestre simfonice. – După germ. Konzertmeister. Vezi definitia »

POLICÁNDRU, policandre, s. n. Candelabru cu mai multe brațe. – Din ngr. polikándelon. Vezi definitia »

SIHÁSTRU, -Ă, sihaștri, -stre, s. m. și f. 1. Om care trăiește retras de lume în post și rugăciuni; pustnic, anahoret, eremit, schimnic. 2. Fig. Persoană care trăiește izolată, retrasă de societate. ♦ Animal sălbatic bătrân care trăiește singur. [Var.: sehástru, -ă s. m. și f.] – Din ngr. isihastís. Vezi definitia »

CATETOMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea exactă a distanțelor pe o verticală. [< fr. cathétomètre, cf. gr. kathetos – verticală, metron – măsură]. Vezi definitia »

variométru (-ri-o-me-tru) s. n., art. variométrul; pl. variométre Vezi definitia »