MOJÍC, -Ă, mojici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. adj. (Om) prost crescut, obraznic, impertinent; bădăran, mitocan. 2. S. m. și f. (Înv. și reg.) Țăran; p. gener. om de rând. 3. S. m. și f. (În forma mujic) Nume dat țăranilor ruși înainte de Marea Revoluție Socialistă din Octombrie. [Var.: mujíc, -ă s. m. și f.] – Din rus. mužik. Vezi definitia »

ciriclíc s.m. sg. (reg.) mâncare făcută din mămăligă dumicată în apă; terci. Vezi definitia »

SCENOTÉHNIC, -Ă, scenotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Tehnica folosirii trucajelor mecanice și a aparaturii de scenă în teatru. 2. Adj. Referitor la scenotehnică, de scenotehnică (1). – Scenă + tehnică. Vezi definitia »

BIOBIBLIOGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la biobibliografie. [< biobibliographique]. Vezi definitia »

DIAGENÉTIC, -Ă adj. (Despre minerale) Format prin diageneză. [< fr. diagénétique]. Vezi definitia »