CORDÁR, cordare, s. n. 1. Plăcuță de lemn (de abanos) de care sunt legate coardele la instrumentele cu arcuș. 2. Pană de lemn cu care se răsucește coarda ferăstrăului cu ramă pentru a întinde pânza de tăiat; încordător, sucitor. – Coardă + suf. -ar. Vezi definitia »

BAR s.m. Unitate de măsură a presiunii, reprezentând presiunea exercitată de o forță de o megadină pe o suprafață de 1 cm². [< fr. bar]. Vezi definitia »

ZMEURÁR, zmeurari, s. m. (Bot.) Zmeur. [Pr.: zme-u-] – Zmeur + suf. -ar. Vezi definitia »

PESÁR s.n. (Med.) Instrument în formă de inel, din cauciuc, metal sau material plastic, care susține unele organe interne. ♦ Tampon. [< germ. Pessar, cf. fr. pessaire, gr. pessos – tampon]. Vezi definitia »

INTRAPULMONÁR, -Ă adj. în, din interiorul plămânului. (< engl. intra-pulmonar) Vezi definitia »