parcúrge (parcúrg, parcúrs), vb. – A străbate, a merge. – Var. parcurge. Fr. parcourir, adaptat la conjug. lui a curge. – Der. parcurs (var. percurs), s. n. (distanță străbătută). Vezi definitia »

MICROGAMETÁNGE s. m. organ în care se formează microgameții. (< fr. microgamétange) Vezi definitia »

DIRÍGE, diríg, vb. III. Tranz. (Înv.) A conduce, a dirija. – Fr. diriger (lat. lit. dirigere). Vezi definitia »

AL GEORGE, Sergiu (1922-1981), indianist român. Lucrări despre cultura și civilizația indiană („Limbă și gîndire în cultura indiană”). Vezi definitia »

prefríge, prefríg, vb. III (reg.) 1. (despre țuică) a distila de două ori; a preîntoarce. 2. (fig.) a păcăli, a înșela. Vezi definitia »