născocorâtóriu, născocorâtórie, adj. (reg. înv.) enervant, iritant; ațâțător. Vezi definitia »

OFÍCIU s.n. 1. Serviciu (administrativ); local, birou al acestui serviciu. ◊ Din oficiu = fără a fi cerut; ca un serviciu obligatoriu; (în mod) oficial. 2. Funcție, îndatorire, slujbă. 3. (la pl.) Servicii, ajutoare, înlesniri. ◊ Bune oficii = intervenție diplomatică a unui stat în vederea împăcării unor state în litigiu sau beligerante. 4. Slujbă religioasă. 5. Mică încăpere lângă sufragerie în care se depozitează cele necesare pentru servirea mesei; cămară. [Pron. -ciu, var. ofițiu s.n. / cf. lat. officium, germ. Offizium, fr. office]. Vezi definitia »

SINCLINÓRIU s. n. structură de cute în formă de sinclinal. (< fr. synclinorium) Vezi definitia »

EPICÓRIU, -IE adj. (Liv.) Indigen; nativ. [Pron. -riu. / < it. epicorio, cf. gr. epichorios]. Vezi definitia »

CATAMÉNIU s.n. (Rar) Perioada menstruației. [Pron. -niu. / < lat. catamenium]. Vezi definitia »