colcăcí, colcăcésc, vb. IV (reg.) a chinui pe cineva. Vezi definitia »

séci (-iuri), s. n. – Teren despădurit. Sl. sĕčĭ (Cihac, II, 336; Conev 41), de la sĕšti, sĕką „a tăia”, cf. sb. seč(a). Der. seciui, vb. (a defrișa); sișcă (var. secică), s. f. (păiș, paie mărunte; satîr de mărunțit paie); în Mold., din sl. sĕčka. Vezi definitia »

SPURCÁCI, spurcaci, s. m. Pasăre migratoare, înrudită cu dropia, de mărimea unei găini, brună pe spate și albicioasă pe pântece (Otis tetrax). [Var.: spârcáci s. m.] – Spurc (reg. „excremente” < lat.) + suf. -aci. Vezi definitia »

netrebnicí, netrebnicésc, vb. IV refl. (înv.) a deveni netrebnic; a se înrăi, a se ticăloși. Vezi definitia »

CLÍNCI, clinciuri, s. n. Încleștare reciprocă a partenerilor la box. [Var.: clíncing s. n.] – Din engl. clinching. Vezi definitia »