cherapléș (cherapléși), s. m. – Prost, tont, dobitoc. Mag. kereplös „flecar, palavragiu”, cunoscut numai cu forma kereplő (DAR). Pușcariu, Dacor., VIII, 117, pare a prefera un mag. *kereples, din kereplye „morișcă”. Ambele ipoteze par incerte. Vezi definitia »

APÁȘ (‹ fr.) s. m. 1. (La pl.) Amerindieni din regiunea aflată între fluviile Colorado și Rio Grande (America de Nord), din grupul atapascilor și din familia de limbi na-dene; actualmente locuiesc în rezervații; (și la sg.) Persoană din această populație. 2. (Fig.) Derbedeu, haimana; hoț, bandit. Vezi definitia »

șotíș s.n. (reg.) numele unui joc cu lăutari; melodia după care se execută acest dans. Vezi definitia »

OFIȚERÁȘ, ofițerași, s. m. (Depr.) Diminutiv al lui ofițer. – Ofițer + suf. -aș. Vezi definitia »

neáoș (neáoșe), adj. – 1. Indigen, aborigen. – 2. Pur, autentic. Origine necunoscută. Der. din aoș ‹ avus (Weigand, Jb., XIII, 108; REW 839) este imposibilă fonetic și dificilă semantic. Cihac, II, 215, se gîndea la sl. naši „al nostru”, care merge tot așa de puțin. Sugestia lui Scriban, care pornește de la nea „zăpadă” (sensul inițial „curat ca zăpada”) este interesantă, fără a fi convingătoare. Vezi definitia »