STAȚIONÁR, -Ă adj. 1. Care stagnează, care nu variază câtva timp; constant. ♦ Care rămâne în aceeași stare, care nu evoluează. 2. (Despre un mediu fluid, un câmp de forțe) Care are în fiecare punct o viteză, o intensitate independentă de timp. // s.n. 1. Mic vas de război care are misiunea de a supraveghea intrarea și ieșirea navelor într-un port. 2. Centru sanitar pentru îngrijirea bolnavilor. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. stationnaire]. Vezi definitia »

POLIBRĂZDÁR, polibrăzdare, s. n. Plug cu mai multe brăzdare. – Poli- + brăzdar. Vezi definitia »

CIRCULÁR, -Ă adj. 1. În formă de cerc, care descrie un cerc. ♦ (Adv.) De jur împrejur. 2. (și s.f.) (Ordin, dispoziție) care se transmite în aceeași formă la mai multe instituții, persoane etc. // s.n. 1. Ferăstrău în formă de disc, care taie prin învârtire în jurul propriei sale axe. 2. (Teatru) Fundal care acoperă peretele din fundul scenei. [Cf. fr. circulaire, lat. circularis]. Vezi definitia »

meár (-re), s. n. – Taxă, tarif. Sl. mĕra „măsură”. Cuvînt înv., lipsește în dicționare; cf. în doc. de la 1766; ucenicul să dea mearul un ort starostelui. Cf. merță. Vezi definitia »

MUȘCHIULÁR, -Ă adj. v. muscular. Vezi definitia »