Definita cuvantului ceambur
ceambúr (ceambúruri), s. n. – Expediție în scop de jaf într-o țară dușmană, incursiune, năvală. Cuvînt oriental, cf. tc. çapul „incursiune” (Șeineanu, II, 121; DAR); lipsește însă etimonul direct numai dacă nu este rut. çambul, pol. czambul. Sec. XVII, înv.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ceambur
paráur adj. m. (reg.) ca aurul, de aur. Vezi definitia »
BALÁUR (cuv. autohton) s. m. 1. Șarpe neveninos, lung de 2 m, de culoare galbenă, răspîndit în Dobrogea și în S Moldovei (Elaphe quatuorlineata). 2. Personaj monstruos din poveștile fantastice și din eposul eroic folcloric, înfățișat ca un șarpe uriaș, înaripat, cu corpul acoperit de solzi, avînd mai multe capete, pe care varsă foc. Vezi definitia »
pandúr (pandúri), s. m. – (Înv.) Soldat de infanterie. Mag. pandúr (Cihac, 519), din sb., cr., slov. pandur „gardă” < sl. pądarĭ, cf. pîndar. Vezi definitia »
BRONTOZÁUR, brontozauri, s. m. Reptilă uriașă, din grupa saurienilor, care a trăit în era secundară. – Germ. Brontosaurus (fr. brontosaure). Vezi definitia »
piscúr, piscúri, s.m. (reg.) țipar, chișcar. Vezi definitia »