TOREÚTIC, -Ă I. adj. referitor la toreutică. II. s. f. 1. arta cizelării și a sculpturii în lemn, metal sau fildeș; arta sculpturii în bronz. 2. totalitatea obiectelor de podoabă specifice unui popor. (< fr. toreutique) Vezi definitia »

MERISTEMÁTIC, -Ă adj. Care aparține meristemului; care se divide. [Cf. fr. méristématique]. Vezi definitia »

RABÍNIC, -Ă adj. propriu rabinilor. ♦ limbă ~ă (sau talmudică) = limbă ebraică postbiblică. (< fr. rabbinique) Vezi definitia »

ANTISIMÉTRIC, -Ă adj. opus simetriei. ◊ (despre sisteme fizice) care, printr-o transformare simetrică față de un centru de simetrie, capătă proprietăți opuse celor inițiale. ◊ (mat.; despre funcții) care își schimbă semnul prin permutarea variabilelor. (< fr. antisymétrique) Vezi definitia »

SEMIARHÁIC, -Ă, semiarhaici, -ce, adj. Care are caractere, în parte, arhaice. [Pr.: -mi-ar-] – Semi- + arhaic. Vezi definitia »