boștúr (-ră), adj. – Gol, găunos. Tc. boș tur „este gol” (Iogu, GS, VI, 338; cf. Șeineanu, II, 59). – Der. boștură, s. f. (trunchi găunos); boșturos, adj. (gol, găunos). Vezi definitia »

CUR, cururi, s. n. (Pop.) Șezut, popou. – Lat. culus. Vezi definitia »

stur (-ri), s. m. – 1. Țurțure, ciucure de gheață, promoroacă. – 2. Funingine. – 3. Stivă de sare de proastă calitate care se aruncă. – 4. (Trans.) Zgură. – Mr. stur „coloană”. Origine îndoielnică. Ar putea fi vorba de lat. stylus (Pușcariu 1664; Candrea), cf. alb. stülj. Cuvînt rar. Cf. tureatcă. Vezi definitia »

FRACTÚR s.n. (Poligr.) Literă germană cu caracter gotic. [< germ. Fraktur]. Vezi definitia »

tandúr (-re), s. n. – 1. Scaun sau masă cu mangal dedesubt. – 2. Adăpost care servește ca stînă sau ca ocol. – Var. tandîr. Tc. (arab.) tandur (Șeineanu, II, 348), cf. ngr. ταντοῦρι, bg. tandr, sb. tandur. Vezi definitia »