ALOGÍSM s. n. Curent în filozofie care preconiza negarea gândirii logice ca mijloc științific de cunoaștere autentică, susținut de sceptici, mistici și fideiști. – Din germ. Alogismus. Vezi definitia »

CARICATURÍSM s. n. mod caricatural de prezentare a unei persoane, situații etc. (< caricatură + -ism) Vezi definitia »

SHINTOÍSM s.n. v. șintoism. Vezi definitia »

ANIMÍSM s. n. Formă primitivă a religiei, când oamenii credeau în spirite și în existența unor duhuri ale obiectelor (plante, ape etc.); spiritualizare, personificare a forțelor și a fenomenelor naturii. – Din fr. animisme. Vezi definitia »

IMOBILÍSM s. n. Atitudine de opoziție sistematică și permanentă față de orice inovație, invenție, progres etc.; închistare. – Din fr. immobilisme. Vezi definitia »