Definita cuvantului permanență
PERMANÉNȚĂ s.f. Durată constantă, neîntreruptă a unui lucru; neîntrerupere; statornicie. ♦ În permanență = permanent, fără întrerupere. ♦ Birou, serviciu în unele întreprinderi care funcționează fără întrerupere. [Cf. fr. permanence, it. permanenza].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu permanență
a scăpa basma curată expr. a ieși cu bine dintr-o încurcătură / dintr-o situație dificilă. Vezi definitia »
záică (-ci), s. f. – Gaiță (Garrulus glandarius). – Var. zaiță. Mag. szaikó (REW 3640), mai puțin probabil din bg. zaiči „iepuraș” (Candrea). În Banat, var. prin contaminare cu gaiță. Vezi definitia »
ofénsă (ofénse), s. f. – Injurie, insultă. Fr. offense. – Der. ofensa, vb., din fr. offenser; ofensator, adj. (insultător); ofensiv, adj., din fr. offensif; ofensivă, s. f., din fr. offensive; inofensiv, adj., din fr. inoffensif. Vezi definitia »
omul manevră expr. (deț.) deținut descurcăreț, care știe să facă rost de tot ce are nevoie. Vezi definitia »
GENÉZĂ, geneze, s. f. Proces de naștere și de formare a unei ființe sau a unui lucru; naștere, origine. ♦ Ansamblu de fapte, de împrejurări, de elemente care au concurat la formarea unui lucru. Geneza unui roman. ♦ Prima carte a Bibliei. – Din fr. genèse. Vezi definitia »