CÂRLÍG, cârlige, s. n. 1. Piesă de metal cu un capăt îndoit, de care se atârnă, se prinde etc. un obiect. ◊ Loc. vb. A se face cârlig = a se strâmba; a se ghemui. 2. Prăjină cu un capăt (metalic) încovoiat. care servește la scoaterea găleții cu apă din fântână. 3. Partea metalică a undiței, de forma unui ac îndoit, în care se prinde peștele. 4. Încuietoare la o ușă, la o poartă etc., în formă de bară metalică subțire sau de cui lung, încovoiat la un capăt, care se prinde într-un belciug, într-un ochi de metal etc. 5. Andrea. 6. Mic dispozitiv cu care se prind rufele pe frânghie. 7. (Rar) Mlădiță sau cârcel de viță de vie. – Cf. kărlik. Vezi definitia »

dirig, -ă, dirigi, -e s. m., s. f. (șc.) diriginte. Vezi definitia »

PRODÍG, -Ă, prodigi, -ge, adj. (Livr.) Risipitor, cheltuitor. – Din fr. prodigue, lat. prodigus. Vezi definitia »

sușíg, -ă, s.n., adj. (reg.) 1. (s.n.) lipsă, nevoie. 2. (adj.; despre oameni) lipsit de bani. Vezi definitia »

WHIG s.m. (Ist.) Membru al partidului liberal din Anglia. [Pron. uig. / < engl. whig]. Vezi definitia »