ȚĂPÓI, țăpoaie, s. n. (Reg.) 1. Furcă (mare) cu coada lungă și cu dinți drepți de fier, cu care se ridică snopii de grâu, maldărele de fân sau de coceni etc. ♦ Furcă în vârful căreia este fixat sacul de pescuit. 2. Căpriorul de la mijloc la casele tărănești. – Țeapă + suf. -oi. Vezi definitia »

OFIȚERÓI, ofițeroi, s. m. (Depr.) Augmentativ al lui ofițer (I 1). – Ofițer + suf. -oi. Vezi definitia »

PĂPUȘÓI, (I, II 1) păpușoi, s. m., (II 2) păpușoaie, s. n. I. S. m. Augmentativ al lui păpușă (I). II. (Reg.) 1. S. m. Porumb. ♦ Rodul porumbului (știuleți sau boabe). 2. S. n. Loc plantat cu porumb; porumbiște. [Var.: (reg.) popușói s. m., s. n.] – Păpușă + suf. -oi. Vezi definitia »

strugurói, strugurói, s.m. (reg.) 1. strugure mare. 2. ciorchine de strugure, struguroc. Vezi definitia »

binevoí (-oésc, -oít), vb. – A avea o dispoziție favorabilă față de o cerere, a catadixi. – Var. (înv.) binevrea. De la bine și voi. – Der. binevoință, bunăvoință, s. f. (atitudine binevoitoare, îngăduință); binevoitor, adj. (care are bunăvoință). Binevoință, cuvînt înv., modificat în limba mod., întrucît se consideră instinctiv că voință, s., nu se putea compune cu adv. bine, ci cu adj. bună; și poate și prin influența fr. bonne volonté. Vezi definitia »