melestuí (-uésc, melestuít), vb. – (Trans.) A da cu parul. Mag. melleszteni (Densusianu, GS, I, 352; Drăganu, Dacor., III, 721; Candrea). – Der. melesteu, s. n. (Mold., băț, prăjină; făcăleț), care pare să presupună un mag. *mellesztő, paralel cu menesztő „băț”, din melleszteni și tő „băț” (după Cihac, II, 192, din sl. męti „a comprima”; după Byhan 319, din sl. mlĕti „a măcina”). Vezi definitia »

a nu-și vedea lungul nasului expr. 1. a nu-și da seama de ce e în stare să facă cu propriile puteri. 2. a fi îngâmfat / infatuat; a fi obraznic. Vezi definitia »

împizmuí, împizmuiésc, vb. IV refl. (înv.) a se încăpățâna. Vezi definitia »

cheltuí (a cheltui) vb., ind. prez. 1 sg. cheltuíesc / chéltui, imperf. 3 sg. cheltuiá; conj. prez. 3 să cheltuiáscă / să chéltuie Vezi definitia »

ASMĂȚÚI s. m. v. hasmațuchi. Vezi definitia »