Definita cuvantului melestui
melestuí (-uésc, melestuít), vb. – (Trans.) A da cu parul. Mag. melleszteni (Densusianu, GS, I, 352; Drăganu, Dacor., III, 721; Candrea). – Der. melesteu, s. n. (Mold., băț, prăjină; făcăleț), care pare să presupună un mag. *mellesztő, paralel cu menesztő „băț”, din melleszteni și tő „băț” (după Cihac, II, 192, din sl. męti „a comprima”; după Byhan 319, din sl. mlĕti „a măcina”).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu melestui
suí (-i, -ít), vb. – 1. A urca, a escalada. – 2. A ridica a înălța. – 3. (Refl.) A se ridica, a se urca, a se instala într-un loc mai ridicat. – Megl. sui(ri.) Lat. sŭbĭre (Cipariu, Gram., 368; Cihac, I, 270; Pușcariu 1687; Candrea-Dens., 811; REW 8364), cf. sp. subir. – Der. suiș, s. n. (urcare, coastă); suit, s. n. (urcuș, acțiunea de a sui); suitor, adj. (ascendent). Vezi definitia »
LEGIUÍ, legiuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) A hotărî prin lege; a legifera. – Lege + suf. -ui. Vezi definitia »
năsăduí, năsăduiésc, vb. IV (reg.) a se repezi cu putere asupra cuiva. Vezi definitia »
șicuí2, șicuiésc, vb. IV (înv.; despre militari) a (se) așeza în ordine de bătaie. Vezi definitia »
ZVECUÍ, zvecuiesc, vb. IV. Tranz. A întinde fețele de încălțăminte pe calapod. – Et. nec. Vezi definitia »