boár (boári), s. m. – Păstor de boi. Lat. boārius sau bovārius (REW 1180; Candrea-Dens., 171; DAR); cf. it. boaro, prov., v fr., cat. boyer, sp. boyero, port. boieiro. Vezi definitia »

SINGULÁR, -Ă adj. 1. Care se referă, care privește pe unul singur. ◊ Număr singular (și s.n.) = categorie gramaticală care indică un singur exemplar dintr-o categorie de ființe, de obiecte etc.; (log.) judecăți singulare = judecăți în care predicatul se enunță despre un nume individual. 2. Neobișnuit, extraordinar; unic, bizar. ♦ Rar, excelent, unic. // s.n. Categorie filozofică desemnând ceea ce aparține unui obiect sau proces, deosebindu-l de celelalte; individual. [< lat. singularis]. Vezi definitia »

vărár s. m., pl. vărári Vezi definitia »

protospătár, protospătári, s.m. (înv.) comandant general al oastei, în special al călărimii (în orânduirea feudală). Vezi definitia »

MATRILINIÁR, -Ă adj. (despre sistemul de filiație și organizare socială) în linie maternă. (< fr. matrilinéaire) Vezi definitia »