Definita cuvantului sunățiv
sunățív, -ă, adj. (înv.; despre sunetele vorbirii) vocalic.

Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu sunățiv
nezlobív, -ă, adj. (înv.) care este animat de sentimente bune, binevoitor, bun, blând; inocent, nevinovat. Vezi definitia »
CORELATÍV, -Ă adj. Care arată o corelație, un raport reciproc. ◊ Noțiuni corelative = noțiuni care conțin note arătând existența unei anumite legături reciproce între două obiecte ale gândirii; conjuncții corelative (și s.f.) = conjuncții care introduc două propoziții coordonate sau o propoziție regentă și una subordonată, în raport de corelație una față de cealaltă. [< fr. corrélatif]. Vezi definitia »
COORDINATÍV, -Ă adj. legătură ~ă = legătură ce apare în combinațiile complexe, realizată prin intermediul unei perechi de electroni provenind numai de la unul dintre atomii participanți la legătură. (< fr. coordinatif) Vezi definitia »
RETROGRESÍV, -Ă adj. Care dă îndărăt; care are o mișcare de retrogresiune. [Cf. fr. rétrogressif]. Vezi definitia »
SELECTÍV, -Ă adj. 1. Care alege, care face distincție între elemente. ♦ (Despre un radioreceptor) Care poate recepționa clar undele sonore ale diferitelor posturi de emisiune. 2. Care se face prin selecție. ♦ (Statist.) Cercetare selectivă = cercetare a unei colectivități pe baza unui eșantion. [Cf. fr. sélectif, germ. selektiv]. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z