PORTHÁRTĂ s. f. geantă specială pentru hărți, regulamente etc. (după fr. porte-carte) Vezi definitia »

LĂSTRÍCĂ s. f. (Înv.) Lastră. – Din lastră + suf. -ică. Vezi definitia »

broboádă (broboáde), s. f. – Basma mare, șal. – Var. brobod(ă), proboadă, pobroadă. Forma autentică este cea a var. proboadă. Din bg. podbraždam perf. podbradja „a-și pune pe cap o basma care se înnoadă sub bărbie”, podbranka „basma” (Weigand, Jb, XV, 168; Densusianu, GS, VI, 362). Apropierea propusă de Cihac, II, 640, cu ngr. μπολοῦλα este inutilă. Der. desbrobodi, vb. (a-și scoate basmaua); îmbrobodi, vb. (a-și acoperi capul; a acoperi, a ascunde; a înșela, a ademeni, a duce cu vorba); îmbrobodeală, s. f. (acțiunea de a (se) îmbrobodi; ademenire). Vezi definitia »

zacherlínă s. f. – Insecticid. Origine necunoscută. Se folosea pînă la 1900; azi ieșit din uz. Poate în legătură cu germ. Zuckerlein „bomboană”. Vezi definitia »

díjmă (díjme), s. f. – Dare care reprezintă a zecea parte din produse. Sl. dižma, din. lat. decima (Cihac, II, 96; Tiktin), cf. sb., cr., ceh. dežma, mag. dészma (după Tagliavini, Omagiu R. Ortiz, Bucarest 1929, p. 172, rom. ar proveni din mag.). – Der. dijmar, s. m. (înv., strîngător de dijmă); dijmărit, s. n. (dijmă pe stupi și porci; în 1766 era generalizat la 4 parale pe bucată); dijmui, vb. (a primi dijmă; a decima, a pricinui pierderi mari sau morți); dijmuitor, s. m. (persoană care profită de pierderile celorlalți). Vezi definitia »