a avea ornic expr. (prst.) a ajunge rapid la orgasm Vezi definitia »

ORGANOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la organologie. [< fr. organologique]. Vezi definitia »

destóinic (destóinică), adj. – Capabil, vrednic. Sl. dostoinŭ (Cihac, II, 95; Miklosich, Lexicon, 173; Miklosich, Slaw. Elem., 21), cu schimbarea pref. do- în des-. – Der. destoinicie, s. f. (înv., demnitate, eminență; capacitate); nedestoinic, adj. (insuficient, inept); destoinici, vb. (a face vrednic, a da demnitate). Vezi definitia »

RODANHÍDRIC adj. acid ~ = acid tiocianic. (< fr. rhodanhydrique) Vezi definitia »

FÁLNIC, -Ă, falnici, -ce, adj. Care impune prin proporții, grandoare; măreț, impunător, grandios; care impune prin aspect, frumusețe, ținută; semeț, mândru. ♦ Vestit, renumit. – Fală + suf. -nic. Vezi definitia »