VLĂGUÍT, -Ă, vlăguiți, -te, adj. Ostenit, istovit, sleit de puteri – V. vlăgui. Vezi definitia »

PROFÍT s.n. 1. Câștig, folos, beneficiu. 2. Venitul care are ca izvor plusvaloarea. [< fr. profit, it. profitto]. Vezi definitia »

TURINGÍT s.n. Silicat natural de aluminiu și de fier. [< fr. thuringite]. Vezi definitia »

abțiguit, -ă, abțiguiți, -te adj. într-o ușoară stare de ebrietate Vezi definitia »

FĂȚUÍT², -Ă, fățuiți, -te, adj. (Despre obiecte) Cu suprafața netezită, lustruită, cu aspect frumos; (despre suprafața unei construcții) cu tencuiala netezită. – V. fățui. Vezi definitia »