IERBĂRÍT s. n. Impozit perceput în Țara Românească, în sec. XVII-XVIII, de la negustorii de vite și de la măcelari; impozit perceput pentru pășunatul vitelor. – Iarbă + suf. -ărit. Vezi definitia »

PIROMORFÍT s. n. Minereu de plumb format în zona de oxidare a zăcămintelor bogate în plumb. – Din germ. Pyromorphit. Vezi definitia »

DACÍT s.n. Rocă efuzivă alcătuită din cuarț, feldspați etc. [< fr. dacite]. Vezi definitia »

BRODÍT s. n. Faptul de a (se) brodi. ◊ Loc. adv. Pe brodite = la întâmplare, la nimereală. [Formă gramaticală; (în expr.) brodite] Vezi definitia »

SELENÍT² s.m. (Liv.) Presupus locuitor al Lunii. [< fr. sélénite, cf. gr. selene – Lună]. Vezi definitia »