PANTEÓN s.n. 1. Templu închinat tuturor zeilor la greci și la romani; (p. ext.) totalitatea divinităților unei mitologii sau unei religii politeiste. 2. Monument consacrat amintirii oamenilor iluștri, unde se depun rămășițele lor pământești; (p. ext.) totalitatea oamenilor iluștri ai unui popor, ai unei țări. [Pron. -te-on, pl. -nuri. / < fr. panthéon, lat., gr. pantheon < pas – tot, theos – zeu]. Vezi definitia »

HELOPLANCTÓN s. n. planctonul bălților și al mlaștinilor. (< fr. héloplancton) Vezi definitia »

ELECTRÓN s.m. Particulă elementară de materie care intră în compoziția atomului și este încărcată cu electricitate negativă; negatron. [< fr. électron, cf. engl. electron, germ. Elektron]. Vezi definitia »

JAMBÓN, jamboane, s. n. Produs alimentar obținut din pulpă de porc preparată prin sărare și afumare sau fierbere cu mijloace tehnice speciale; șuncă. – Din fr. jambon. Vezi definitia »

talión¹ (ban vechi) (reg.) (-li-on) s. m., pl. talióni Vezi definitia »