Definita cuvantului stăpânitor
STĂPÂNITÓR, -OÁRE, stăpânitori, -oare, adj., s. m. și f. I. Adj. Care stăpânește, care ține sub stăpânirea sa. ♦ Care domină; dominant, dominator. II. S. m. și f. 1. Persoană care domnește într-o țară; domnitor. 2. Proprietar, posesor, stăpân. – Stăpâni + suf. -tor.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu stăpânitor
IUBITÓR, -OÁRE, iubitori, -oare, adj. Care iubește, înclinat să iubească; căruia îi place ceva, plin de dragoste, drăgăstos. – Iubi + suf. -tor. Vezi definitia »
RAFINÓR I. s. m. lucrător într-o rafinărie; rafinator (I). II. s. n. 1. mașină pentru măcinarea sau rafinarea semifabricatelor fibroase ori a pastei de hârtie. 2. vas metalic folosit la rafinarea produselor petrofiere; rafinator (II). (< fr. raffineur) Vezi definitia »
INDOLÓR, -Ă adj. Nedureros. [< fr. indolore]. Vezi definitia »
BINEMIROSITÓR, -OÁRE, binemirositori, -oare, adj. Care miroase frumos, bine. – Din bine1 + mirositor. Vezi definitia »
OBSERVATÓR, -OÁRE adj. 1. Care observă, scrutează. ♦ Perspicace, pătrunzător. 2. Prin care se atrage cuiva atenția asupra unor abuzuri, greșeli etc. săvârșite. // s.m. și f. Cel care are misiunea să observe ceva, să urmărească ceva. ♦ Persoană oficială desemnată de un stat sau de o organizație pentru a asista la lucrările unei conferințe sau ale unor organisme internaționale, fără drept de vot și fără calitatea de a-și asuma vreun angajament. ♦ Militar care execută o misiune de observare (2). [Cf. fr. observateur, lat. observator]. Vezi definitia »