CONSPIRATÍV, -Ă adj. referitor la conspirație; ilegal, clandestin. (< după germ. konspirativ, rus. konspirativnîi) Vezi definitia »

CONCLUSÍV, -Ă, conclusivi, -e, adj. Care constituie o concluzie, care conchide. ◊ (Gram.) Propoziție conclusivă = propoziție care exprimă o concluzie. Conjuncție conclusivă = conjuncție care introduce o propoziție conclusivă. [Var.: concluzív, -ă adj.] – Din fr. conclusif. Vezi definitia »

FACULTATÍV, -Ă adj. Lăsat, făcut la alegerea, după voia, după bunul plac al cuiva; benevol. [< fr. facultatif]. Vezi definitia »

GERMINATÍV, -Ă, germinativi, -e, adj. Care aparține germinației, privitor la germinație; care poate să germineze sau să facă să germineze. – Din fr. germinatif. Vezi definitia »

SUBSTANTÍV², substantivi, adj.m. (În expr.) Colorant substantiv = Colorant care vopsește fibrele fără ajutorul mordanților. – Fr. substantif (lat. lit. substantivus). Vezi definitia »