ghíndă (ghínde), s. f. – 1. Fructul stejarului. – 2. Treflă, la jocul de cărți. – Mr., megl. gl’indă, istr. gl’inde. Lat. *glanda, de la glans, cu schimbare de decl. (Pușcariu 714; Candrea-Dens., 740; REW 3778; DAR), cf. alb. ljënde (Philippide, II, 643). Este de asemenea posibil să se plece direct de la glandem, cf. var. înv. și dial. ghinde. Der. ghindar, s. m. (stejar; cioară-de-cîmp; Garrulus glandarius), pe care Pușcariu 716, Candrea-Dens., 741 și REW 3774 îl derivă direct din lat. glandārius; ghindos, adj. (plin de ghindă); ghindoc, adj. (persoană bondoacă), cf. bondoc. – Cf. ghindură. Vezi definitia »

CEZARIÁNĂ, cezariene, s. f. (Și adjectival) Intervenție chirurgicală în regiunea abdominală, care constă în extragerea fătului viu prin deschiderea uterului, în cazuri de naștere dificilă; cezarotomie. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. césarienne. Vezi definitia »

NUCLEÓNICĂ s. f. Disciplină al cărei scop este aplicarea energiei nucleare in știință și în industrie. [Pr.: -cle-o-] – Din fr. nucléonique. Vezi definitia »

BĂCĂNIOÁRĂ, băcănioare, s. f. Diminutiv al lui băcănie (1). [Pr.: -ni-oa-] – Băcănie + suf. -ioară. Vezi definitia »

SALPINGOOVARÍTĂ s.f. (Med.) Anexită. [Pron. -go-o-. / < fr. salpingo-ovarite, cf. gr. salpinx – trompă, lat. ovarium – ovar]. Vezi definitia »