TIRISTÓR s. n. element de circuit semiconductor, cu doi electrozi principali și un electrod de comandă, care poate bloca tensiuni relativ înalte aplicate în ambele sensuri între electrozii săi principali. (< engl., fr. thyristor) Vezi definitia »

BRUIÓR s. n. emițător pentru bruiajul emisiunilor radiofonice. (< fr. brouilleur) Vezi definitia »

neploditór, neploditoáre, adj. (înv.) 1. care nu poate procrea; sterp, steril. 2. care nu rodește sau care dă rod sărac; sterp. Vezi definitia »

folclór s. n. – Totalitatea creațiilor artistice, a obiceiurilor și tradițiile populare. Engl. folklore. Vezi definitia »

ORIENTATÓR, -OÁRE adj. Care indică direcția, care orientează. [Pron. -ri-en-. / cf. it. orientatore]. Vezi definitia »