CANDRÍU, -ÍE, candrii, adj. (Fam.; adesea substantivat). 1. Țicnit, smintit, într-o ureche. 2. Amețit de băutură; beat. – Din țig. kand „ureche”. Vezi definitia »

INDÚVIU s.n. v. induvie. Vezi definitia »

armangíu, armangíi, s.m. (reg., înv.) lucrător sau paznic la un arman Vezi definitia »

HÉLIU. s. n. Element chimic din familia gazelor nobile, rar, inert, incolor și inodor, cel mai ușor dintre gazele din atmosferă, întrebuințat la umplerea baloanelor dirijabile, fiind neinflamabil. – Din fr. hélium. Vezi definitia »

EXÓRDIU s.n. (Lit.) Prima parte a unui discurs; (p. ext.) introducere; prefață. [Pron. -diu. / cf. fr. exorde, lat. exordium]. Vezi definitia »