STALACTÍTĂ s. f. 1. formație calcaroasă, țurțur, care atârnă de tavanul peșterilor. 2. (arhit.) element decorativ de această formă. (< fr. stalactite) Vezi definitia »

ÎNFURCITÚRĂ, înfurcituri, s. f. (Rar) Bifurcare de drumuri; răspântie. [Var.: înfurcătúră s. f.] – Înfurci + suf. -tură. Vezi definitia »

-ÉNȚĂ elem. -ant². Vezi definitia »

OVALBUMÍNĂ, ovalbumine, s. f. Compus al albuminei care formează cea mai mare parte a albușului de ou. – Din fr. ovalbumine. Vezi definitia »

ALIZARÍNĂ s. f. materie colorantă roșie, sub formă de glicozidă, din rizomii unor plante, sau obținută sintetic. (< fr. alizarine) Vezi definitia »