Definita cuvantului plachetă
PLACHÉTĂ s.f. 1. Volum mic, cu puține foi; (spec.) culegere de versuri; broșurică. 2. Medalie pătrată sau dreptunghiulară, modelată pe o singură față, care se oferă de obicei ca premiu în competițiile sportive. 3. Plachetă sanguină = trombocit. [< fr. plaquette].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu plachetă
celularită, celularite s. f. (glum.) obiceiul de a vorbi mult la telefonul mobil sau de a-l ține tot timpul la vedere. Vezi definitia »
STEREOACÚSTICĂ s. f. ramură a acusticii care se ocupă cu determinarea direcțiilor din care vin sunetele. (< fr. stéréoacustique) Vezi definitia »
CIOAZĂ,cioaze,s.f. 1 Om ordinar ce face sex cu copiii tiganilor.2 Om depravat si alcoolic preferabil homosexual çocotă , târfă masculină , beșinos ,prost la popou. – alb. chioz(y) Vezi definitia »
TRIBÚNĂ, tribune, s. f. 1. Construcție din lemn, din beton, din piatră etc., de obicei cu mai multe rânduri de bănci așezate în amfiteatru, de unde spectatorii pot privi desfășurarea unei festivități, a unei parade, a unei competiții etc.; p. restr. fiecare dintre cele două laturi lungi ale acestei construcții (având cea mai bună vizibilitate). 2. Loc înălțat, platformă, estradă pe care stă cel ce vorbește în fața publicului. – Din fr. tribune. Vezi definitia »
NEORÂNDUIÁLĂ, neorânduieli, s. f. 1. Lipsă de organizare sau de disciplină; dezordine, debandadă; p. ext. agitație, revoltă, răscoală; (faptă care constituie o) încălcare a legii, neregulă, abuz. 2. Lipsă de ordine; dezordine, deranj, neordine. ◊ – Loc. adj. și adv. In neorânduială = dezordonat. [Pr.: ne-o-rân-du-ia-] – Ne- + orânduială. Vezi definitia »