MĂTĂCÍNĂ, mătăcine, s. f. Numele a două plante erbacee aromatice: a) plantă meliferă, originară din Siberia, cu frunze lanceolate și cu flori albastre sau albe, cultivată ca plantă ornamentală și pentru florile ei bogate în nectar (Dracocephalum moldavica); b) roiniță². [Var.: mătăciúne s. f.] – Din bg. maticina, scr. matočina. Vezi definitia »

AMPERSPÍRĂ s.f. Unitate de măsură a forței magnetomotoare a curentului electric. [< fr. amperspire]. Vezi definitia »

ALCALICELULÓZĂ s.f. Derivat alcalin al celulozei, folosit la fabricarea viscozei și a esterilor celulozei. [< fr. alcalicellulose]. Vezi definitia »

CRIOGLOBULÍNĂ s. f. globulină patologică din serul sangvin, precipitabilă la frig. (< fr. cryoglobuline) Vezi definitia »

tărcúlă s.f. (reg.) tașcă, traistă. Vezi definitia »