Definita cuvantului pol
POL s.m. 1. (Mat.) Fiecare dintre cele două puncte în care o axă străpunge sfera. ♦ Originea unui sistem de coordonate polare. 2. (Astr.) Fiecare dintre cele două extremități ale axei Pământului. ♦ Pol ceresc = fiecare dintre cele două puncte în care bolta cerească pare să fie atinsă de axa în jurul căreia se efectuează mișcarea diurnă a aștrilor. 3. (Fiz.) Fiecare dintre capetele opuse ale unui magnet; fiecare dintre centrele de sarcină electrică ale unei pile electrice sau ale unui curent electric. 4. (Fig.) Extremități, puncte opuse unul față de celălalt. [Pl. poli, (s.n.) poluri. / < fr. pôle, cf. germ. Pol < lat. polus , gr. polos < polein – a se întoarce, a se învârti].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu pol
HELEPÓL s.n. (Ant.) Turn de asediu la adăpostul căruia se înainta până sub zidurile cetății asediate. [< lat., gr. helepolis, cf. fr. hélépole]. Vezi definitia »
REZINÓL s. n. rășină sintetică din petrol. (< germ. Resinol) Vezi definitia »
AZÓL s. m. denumire generică dată unor compuși heterociclici derivați din furan, tiofen sau pirol prin substituirea, în lanț, a atomilor de azot cu atomi de carbon. (< fr. azole) Vezi definitia »
VINÍCOL, -Ă adj. referitor la vii și la producerea vinului. (< fr. vinicole, it. vinicolo) Vezi definitia »
VELOBÓL s.n. Joc cu mingea, care se practică pe biciclete de construcție specială, golurile marcându-se cu roata bicicletei. [Cf. engl. veloball, fr. vélobol]. Vezi definitia »