Definita cuvantului șărui
șăruí, șăruiésc, vb. IV (reg.) 1. (despre hotarul dintre două fânețe) a marca prin călcarea ierbii. 2. (despre pământ) a rărița (porumbul).
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu șărui
mutuzuí, mutuzuiésc, vb. IV (reg.) a lucra de mântuială, a lucra prost. Vezi definitia »
ZBÂNȚUÍ, zbấnțui, vb. IV. Refl. A se zbengui, a zburda, a fi neastâmpărat. [Var.: zbănțuí vb. IV] – Et. nec. Vezi definitia »
RĂȘLUÍ, răsluiésc, vb. IV. Tranz. ~ (din rușui, cu l expresiv) Vezi definitia »
șúi (-íe), adj. – Zăpăcit, flușturatic. Origine incertă. Poate din sl. šuĭ
„sinistru” (Cihac, II, 396; Șeineanu, Semasiol., 104), cf. pol. szuja „mizerabil”. După Bogrea, Dacor., IV, 849, din rut. šuja „neisprăvit”, care este același cuvînt pol. Vezi definitia »
SĂCÚI, săcuie, s. n. (Reg.) Săculeț care se poartă atârnat de gât; trăistuță. ♦ Săculeț în care se pun la stors fagurii sau cașul. – Probabil lat. *sacculeus (< sacculus). Vezi definitia »