Definita cuvantului șui
șúi (-íe), adj. – Zăpăcit, flușturatic. Origine incertă. Poate din sl. šuĭ
„sinistru” (Cihac, II, 396; Șeineanu, Semasiol., 104), cf. pol. szuja „mizerabil”. După Bogrea, Dacor., IV, 849, din rut. šuja „neisprăvit”, care este același cuvînt pol.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu șui
BIRUÍ, bírui, vb. IV. Tranz. 1. A învinge, a înfrânge (un dușman, un adversar etc.). ♦ Fig. A(-și) înfrâna, a(-și) stăpâni un sentiment, o pasiune etc. ♦ Fig. (Despre sentimente, emoții etc.) A-l copleși. 2. A fi în stare, a putea, a ajunge (să...). Cine biruie să spună toate câte-au fost? (RETEGANUL). – Magh. birni. Vezi definitia »
vrășuí, vrășuiésc, vb. IV (reg.) a răvăși, a risipi. Vezi definitia »
RETRIBUÍ vb. IV tr. A plăti în bani (o muncă prestată); a remunera; a recompensa în bani. [Pron. -bu-i, p. i. retríbui, -iesc, 3,6 -ie. / < fr. rétribuer, cf. lat. retribuere]. Vezi definitia »
BĂDĂDUÍ vb. IV. v. bădădăi. Vezi definitia »
HĂMUÍ, hămuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A istovi un animal punându-l să tragă prea mult la ham2. – Ham2 + suf. -ui. Vezi definitia »