Definita cuvantului bordei
BORDÉI, bordeie, s. n. 1. Încăpere săpată (pe jumătate) în pământ și acoperită cu pământ, paie sau stuf. 2. P. ext. Locuință mică, rudimentară, sărăcăcioasă. – Et. nec.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu bordei
A FACE CURTE UNEI FEMEI a clopoți, a trage clopotele (cuiva), a vrăji. Vezi definitia »
CIOVÉI, cioveie, s. n. Obiect casnic, în special vas (de lemn); unealtă veche. [Var.: ciuvéi s. n.] – Sas șof (= germ. Schaff) + suf. -ei. Vezi definitia »
poleí (poleiésc, poleít), vb. – A suri, a acoperi cu un strat subțire de metal. Megl. puliăés, puliăiri. Sl. polijati „a risipi” (Tiktin). Legătura cu gr. ψυλλεῖον printr-o var. ionică σπυλλήïον (Diculescu, Elementele, 484), e improbabilă. Cf. lei. – Der. poleială, s. f. (aurire; lustru superficial; foiță de metal, strălucire); poleitor, s. m. (cel care poleiește); poleitură, s. f. (poleire; obiect poleit); polei, s. n. (strat subțire de gheață), cf. sl. polediti sę „a se acoperi cu polei” și polegniță. Vezi definitia »
PORTCHÉI, portchei, s. n. Inel metalic, toc de piele etc. pentru păstrat cheile. – Port1- + chei (după fr. porte-clefs). Vezi definitia »
pupuréi s.m. pl. (reg.) 1. pete mici pe corp. 2. motiv ornamental (în formă de cerculețe), folosit la cusăturile țărănești. Vezi definitia »