semnuí, semnuiésc, vb. IV (înv.) 1. (în forma: sămnui) a însemna; a înfiera; a cresta. 2. (reg.) a face semn (cuiva). 3. a semnala. 4. (în forma: sămnui) a investiga. Vezi definitia »

FĂLȚUÍ, fălțuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A prelucra cu falțul pieile tăbăcite pentru a le reduce și a le uniformiza grosimea. 2. A face unor scânduri, țigle etc. un falț (care să permită îmbinarea lor). ♦ A executa îmbinarea unor piese de tablă cu ajutorul falțului. 3. A îndoi și a împături o coală de hârtie sau o tipăritură (în vederea manipulării, păstrării sau în vederea broșării ori a legării). – Din germ. falzen. Vezi definitia »

pacuí, pacuiésc, vb. IV (reg.) a împacheta; a așeza, a rândui. Vezi definitia »

HAIHÚI, -IE, haihui, adj. (Adesea substantivat) Zăpăcit, năuc, zănatic. ♦ (Adverbial; determinând verbe ca „a umbla”, „a porni” etc.) Fără rost, fără țintă, fără grijă, razna. – Din tc. hayhay. Vezi definitia »

ETUI ETüÍ/ s. n. cutiuță în care se păstrează un aparat mic, ochelarii etc. (< fr. étui) Vezi definitia »