Definita cuvantului plenipotență
PLENIPOTÉNȚĂ s.f. Putere deplină acordată cuiva pentru a trata o chestiune oarecare. [< it. plenipotenza].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu plenipotență
cambúlă (-le), s. f. – Pește marin, Pleuronectes flesus. Bg. kambala (DAR). Vezi definitia »
butușínă, butușíne, s.f. (reg.) retezătură de copac, de o palmă; buturugă. Vezi definitia »
ANATÁZĂ s.f. (Chim.) Bioxid de titan. [< fr. anatase]. Vezi definitia »
VASCULÍTĂ s. f. leziune vasculară inflamatorie; vascularită. (< fr. vasculite) Vezi definitia »
trupíță (-țe), s. f. – Partea centrală a plugului, conținînd plazul și cormana. Sb. trupica (Tiktin; Candrea) sau dim. de la trup, format în interiorul rom. (Scriban). Vezi definitia »