BĂRÁȚ, bărați, s. m. (Înv.) Călugăr sau preot catolic. – Din magh. barát. Vezi definitia »

sufléț, sufléți, s.m. (reg.) suflător (țeavă, tub prin care muncitorul sticlar suflă pentru a dilata sticla topită și a-i da forma dorită). Vezi definitia »

golomóț, golomóțuri, s.n. (reg., înv.) 1. ceva boțit și făcut ghem. 2. încurcătură. 3. plantă cu aspect noduros. Vezi definitia »

ORBÁLȚ, (1) orbalțuri, s. n., (2) orbalți, s. m. (Înv. și pop.) 1. S. n. Erizipel, brâncă. 2. S. m. Numele a două plante erbacee întrebuințate în medicina populară: a) plantă veninoasă, cu tulpina subțire, cu frunze mari și flori mici, albe-gălbui (Actaea spicata); b) silnică. – Din magh. orbánc. Vezi definitia »

BOÚȚ, bouți, s. m. Boulean. – Bou + suf. -uț. Vezi definitia »