MENINGOMALACÍE s.f. (Med.) Ramolire, îmbătrânire (patologică) a meningelor. [Gen -iei. / < fr. méningomalacie, cf. gr. meninx – membrană, malakia – înmuiere]. Vezi definitia »

ACALMÍE s. f. 1. stare de calm momentan a vântului sau a valurilor mării. 2. (fig.) liniște după o perioadă de frământări. (< fr. accalmie) Vezi definitia »

REFLEXOLOGÍE s. f. disciplină medicală care se ocupă cu studiul reflexelor¹ (II, 3). (< fr. réflexologie) Vezi definitia »

ANACUZÍE s. f. surditate totală; cofoză. (< fr. anacousie) Vezi definitia »

PELVIGRAFÍE s. f. metodă radiologică de punere în evidență a organelor pelviene cu o substanță de contrast. (< fr. pelvigraphie) Vezi definitia »